Procedura succesorală notarială este de competenţa notarului public din biroul notarial situat în circumscripţia teritorială a judecătoriei în care defunctul şi-a avut ultimul domiciliu.
Cererea de deschidere a procedurii succesorale poate fi făcută de oricare dintre succesibili, de către creditorii succesiunii sau ai succesibililor, precum şi de orice altă persoană care justifică un interes legitim. În cererea de deschidere a procedurii succesorale vor fi menţionate datele de stare civilă ale defunctului, numele, prenumele şi domiciliul moştenitorilor prezumtivi, bunurile defunctului, cu menţionarea valorii acestora, precum şi a pasivului succesoral.
Acte necesare, în original, pentru deschiderea procedurii succesorale notariale:
• Certificatul de deces;
• Actele de identitate și de stare civilă ale tuturor succesibililor/moștenitorilor (ex: certificate de naștere, certificate de căsătorie, hotărâri judecătorești sau certificate de divorț, etc.);
• Declarațiile de opțiune succesorală (acceptare/renunțare la moștenire), după caz.
• Testamentul, dacă acesta există.
• Procura în formă autentică a persoanelor împuternicite să îi reprezinte pe moștenitori pentru dezbaterea moștenirii, dacă aceștia nu pot fi prezenți în persoană.
• Actele de proprietate pentru bunurile imobile/mobile aflate în masa succesorală, certificate de acționar, etc.;
În procedura succesorală se administrează proba cu înscrisuri prevăzută de lege, acte de stare civilă, testamente, precum şi depoziţiile a cel puţin 2 martori. Din depoziţiile martorilor trebuie să rezulte că aceştia cunosc date personale referitoare la defunct și au cunoştinţă de numărul şi calitatea persoanelor cu vocaţie la succesiunea defunctului.
Declaraţia de opțiune succesorală:
Cel chemat la moştenire în temeiul legii sau al voinţei defunctului poate accepta moştenirea sau poate renunţa la ea prin declarație dată la notarul public sau la misiunile diplomatice şi la oficiile consulare ale României. Prin succesibil se înţelege persoana care îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru a putea moşteni, dar care nu şi-a exercitat încă dreptul de opţiune succesorală.
Dreptul de opţiune succesorală se exercită în termen de un an de la data deschiderii moştenirii (data decesului defunctului). Opțiunea succesorală este indivizibilă, astfel că declarantul acceptă sau renunță la moștenire cu privire la toate bunurile rămase de pe urma defunctului, neexistând posibilitatea ca un succesibil să accepte moștenirea doar cu privire la anumite bunuri și să renunțe la restul bunurilor din masa succesorală. Același principiu se aplică și în cazul renunțării la moștenire. Moștenitorii legali şi legătarii universali sau cu titlu universal răspund pentru datoriile şi sarcinile moştenirii numai cu bunurile din masa succesorală, proporţional cu cota fiecăruia.